Evocarea Religiei

  Religia si regulile ei ne-a trecut prin razboi , ne-a trecut prin durere si a creeat lumea de acum.
  Desi religia este o parte foarte importanta a finite umane,dar tot o data nu indispensibila . Religia consta defapt in niste reguli . Reguli ale bunelor maniere ca sa le spun asa , un mod de viata . Totusi nu trebuie sa te increzi in fiecare cuvant din biblie , fiecare cuvat scris si tradus de sute de ori . Acele 10 porunci (reguli) sunt in fiinta omului . Rare ori esti tentat sa le incalci si chiar daca le incalci exista doar pedepse pamantesti si in nici un caz nu cred in asa-zisa “judecata de apoi”.
   Sa o luam logic . De ce Dumnezeu ar vrea sa te pedepseasca de 2 ori? Din iubire? Sau esti pedepsit doar in viata “pamanteasca”?
   Si totusi religia isi da singura peste nas. Prin porunca care spune sa nu ucizi. Cate razboaie au fost purtate doar “in numele Domnului” cate vieti nevinovate au luat sfarsit in aceste razboaie inutile?
“Pamantenii” parca erau credinciosi ,dar defapt, nu suntem decat o hoarda de animale conduse doar de instinctele primare si cel mai puternic instinct este “instinctul de supravietuire”.
   Repet religia nu trebuie urmata pas cu pas,religia nu tine nici de iubirea fata de Dumnezeu nici de respectarea bibliei .Religia tine de ce simti  si tot o data acest sfat se aplica si credintei.

Greu de inteles

Afara ploua.
Si-n inima mea,
Un rau se revarsa.

Traiesc doar din priviri,
Respir doar amagiri,
Ma hranesc cu amintiri,
Si visez doar lumini.

Lumea-ntreaga mi-o inchipui,
Cum ar fi, daca n-as mai fi.
Fericirea neagra a iubirii,
Ma doboara in nestire,
Ca un asasin platit,
Ca un drog nepotrivit.

Nu privi cu nepasare,
Orice schimbare,
Nu pot, sa raman la fel,
Acelasi eu fara-nteles.

O ploaie de primavara

Ploua incet ,marunt,
Inima nu mi-o mai simt.
Lacrimi imi curg prin vene
Doar, de dragul iubirii eterne

Poate tu ,acum, zambesti
Poate tu, acum, nu simti.
Nu simti iubirea mea,
Nu simti dragostea mea,
Si mai ales nu simti tristetea mea.

Si eu totusi ,raman ,
La acelasi geam batran.
Raman doar eu cu ploaia,
Raman doar eu cu tristetea.

4 A.M?

Nu am somn din cauza ta ,
Iar, acum, ti-astept chemarea.
O vorba-ncoace .
Una-n colo.

Vrau sa-ti vorbesc incet
Uitandu-ma la chipul tau zvelt,
Trag de mine sa nu te trezesc,
Sa nu cumva sa te sperii
Prin vreun gest al nepasarii.

Tu dormi ,iar fata ta o mangai
Stau. si ma joc cu parul tau
Stau. si te privesc  ca pe-o zeita
Eu, nu te merit
Tu, cu-al tau chip angelic
Pictat parca de-un inger,
Si sufletul din iad adus
Ma faci sa cred, si ce n-am spus.

In suflet eu port un razboi.
Sa ma-ntorc inapoi ?
Sa plec mai departe ?
Sa trec de rautate
Si sa-n cerc sa vad prin tine
Tot ce-I rau si tot ce-I bine?
Sau mai bine-I sa te uit?
Sa te las sa pierzi si ce-ai avut?

Te trezesti, usor si-mi spui
Cum ai vrea acum sa stai,
In ale mele brate calde
La al meu piept sa dormi

Eu atunci te sarut usor pe frunte,
Si nimic nu voi mai zice,
Te voi iubi si ori ce-ar fi
Cu tine ma voi contopi,
In tot universul doar tu si eu vom fi.

3 A.M

Noaptea asta,nu te vreau,
Noaptea asta te doresc,
Stau in umbra vaga a iubirii,
Coplesit de amintiri si amagiri.

Te vreau langa mine,
Si totusi mi-e frica sa ti-o spun.
Nu pot sa exprim in destule cuvinte,
Cum,cineva,poata sa simta
Atata iubire,atata vointa fata de tine.

Te alerg in visul meu,
Te doresc in plina zi,
Te astept din nou sa vii.
Si te iubesc,dar tu nu sti.

Nu mai stiu ce sa spun,
Nu mai stiu nici sa gandesc,
Vreau sa-ti spun ca te iubesc.

Acum pierdut in nori,
Cu gandul in mii de zari
Si cu inima-n flacari
Te-ntalnesc .

Vii incet,cu al tau pas fin,
Eu respiratia mi-o tin,
Te aproprii pas,cu pas
Si eu gandul mi-l las.

Eu, de mana o iau usor
Si impreuna noi plecam,
Spre,tot ce va urma
Caci atata timp,cat sunt cu ea
Lumea mea e ea.

Invata sa fi fericit!!

  Ma simt ciudat , parca ametit . Simt ca tot ce e in jurul meu se destrama si totul se reduce la nimic.
Orice ating se destrama , ofileste. Gandurile-mi sunt coplesite de amintiri inutile.Incerc sa imi ridic privirea din pamant, dar nu pot.Nu pot fiindca imi este frica sa privesc inainte . Imi e frica de viitor.Imi este frica de ce va urma , dar nu vreau sa traiesc nici in trecut. As vrea sa raman in prezent unde nu e nici rau , nici bine . Totul e amortit si tacut in jurul meu si oarecum imi da mie senzatia de libertate.
   Acum , schimb foaia , imi indrept privirea in fata . Pornesc usor . Pas cu pas invat sa merg in fata . Lumea incepe sa se lumineze . Dintr-un gri intens si lipsit de nuante incep sa vad , incep sa simt si mai ales incep sa redobandesc sentimente. Simt ca traiesc ca un nebun . Simt ca vreau sa fiu ori cine .  Vrau sa traiesc si nu nu vrau sa ma uit in spate sau sa raman pe loc.
   Caut viata si incep sa o pretuiesc. Abia cand iti ridici privirea si vezi lumea care te inconjoara iti dai seama de cine esti  , cine ai fost si cine vei fi. Invata sa mergi mai departe . Invata sa nu regret nimic . Invata sa pretuiesti viata si mai ales invata sa fi vesel , sa zambesti in fata unei raze de soare dupa o zii intreaga de ploaie.
   Invata sa traiesti!

In uitare

Cand noaptea cerceteaza,
Iubirea ce-o creeaza
Nimic nu mai conteaza,
Ce a fost acolo,
Acolo va ramane
Si din ce-am simtit,
Nimic nu mai ramane.

Dar totusi, astept sa-mi spui,
Ca n-ai nici un regret sa-mi spui,
C-ai trecut mai departe ,
C-ai trecut peste toate,
Si mai am un of sa-ti spun
Doar o clipa mai raman,
Sa-ti spun ca te las in uitare
Nu te pun in amanare